Conform dispozitiilor art. 914 Cod procedura civila, instanta competenta sa solutioneze o cerere de divort este cea in circumpscriptia careia se afla ultimul domiciliu comun al sotilor.
In cazul in care sotii nu au avut domiciliu comun sau daca niciunul dintre ei nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei la care a fost ultimul domiciliu comun, atunci instanta competenta este cea de la locuinta paratului.
In cazul in care paratul nu are domiciliul in tara, instanta competenta este cea de la domiciliul reclamantului.
In cazul in care ambii soti nu mai au domiciliul in tara, acestia pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din tara. In cazul in care nu se poate ajunge la un asemenea acord, competenta in astfel de cazuri apartine Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Cererea de divort trebuie sa contina urmatoarele elemente:
- indicarea instantei careia ii este adresata;
- numele, prenumele, domiciliul sau resedinta partilor;
- obiectul cererii;
- precizarea daca exista copii minori, si in caz afirmativ, numele acestora;
- motivele in fapt si in drept.
Instanta de judecata se va pronunta, pe langa divort, si cu privire la exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copiilor si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acestia; numele sotilor dupa divort; locuinta familiei; despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale si morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei; obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti; incetarea regimului matrimonial si dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partaj.
In cazul divortului prin acordul partilor, cererea de divort trebuie semnata de ambii soti sau de catre un mandatar comun (inclusiv avocat). In cuprinsul cererii, sotii stabilesc de comun acord modalitatile in care inteleg sa solutioneze cererile accesorii divortului, respectiv : exrcitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copiilor si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acestia; numele sotilor dupa divort; locuinta familiei; despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale si morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei; obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti; incetarea regimului matrimonial si dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partaj.
La termenul de judecata, instanta verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei si, in caz afirmativ, pronunta divortul, fara a face vreo mentiune despre culpa sotilor, luand act si de invoiala acestora cu privire la cererile accesorii casatoriei. In conditiile in care sotii doresc desfacerea casatoriei prin acord, insa nu se inteleg cu privire la cererile accesorii, instanta, dupa administrarea probelor, va dispune cu privire la acestea.
Divortul din culpa ambilor soti poate fi pronuntat in conditiile in care numai unul dintre ei a formulat actiunea de divort, insa din dovezile adminstrate rezulta culpa comuna a sotilor la desfacerea casatoriei.
In cazul in care sotii sunt separati in fapt de mai mult de 2 ani, instanta va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului, cel care isi asuma responsabilitatea pentru esecul mariajului. In cazul in care paratul este de acord cu divortul, instanta va pronunta divortul prin acord, fara a face vreo mentiune referitoare la culpa sotilor.
Avocat Ramona Pavel 